Scăderea consumului este vizibilă de 7 luni, inflația s-a apropiat de 10% încă din august 2025 și acolo a și rămas, iar modelul economic bazat exclusiv pe consum își arată limitele.
Coincidență sau nu, prima scădere a consumului s-a consemnat în august 2025, moment în care creștea și TVA de la 19% la 21% (cotele reduse de 5% și 9% au fost comasate în 11%).
În iulie anul trecut, volumul cifrei de afaceri din comerțul cu amănuntul creștea cu 4,5% față de iulie 2024, ca serie ajustată în funcție de sezonalitate și numărul de zile lucrătoare. Apoi, a urmat o cădere constantă, la început mai lentă, apoi relativ accelerată.
În august avem o scădere de 2,1%, în septembrie de 1,9%, iar în octombrie minus 4%. Tot cu 4% scade consumul și în noiembrie 2025 față de noiembrie 2024, iar în decembrie declinul este de 2%.
Apoi lucrurile încep să se precipite: față de ianuarie 2025, scăderea volumului de afaceri din comerțul cu amănuntul este de 6,5%, iar în februarie avem o scădere de 6,2% (nu avem încă datele din martie 2026).
Dacă am stabili la 100 de puncte valoarea anualizată a indicatorului pentru 2019, acum ne-am situa la 111 puncte, după ce în primăvara anului trecut se depășiseră 130 de puncte. O scădere de la 130 la 111 înseamnă o corecție de aproape 15%, în puțin peste jumătate de an.
Inflația s-a apropiat de 10% încă din august 2025
În iulie 2025, inflația anualizată a fost de 7,8%. În august, aceasta a sărit brusc la aproape 10% (9,9%) și acolo a rămas până în martie, când s-au raportat creșteri ale prețurilor de 9,8% (septembrie, octombrie, noiembrie), 9,7% (decembrie), 9,6% (ianuarie), 9,3% (februarie), pentru a reveni din nou la 9,9% în martie 2026 față de martie 2025.
Este evident pentru oricine că pachetele succesive de austeritate, materializate prin creșteri de taxe și reduceri de venituri, au contribuit la scăderea consumului, odată cu reducerea puterii de cumpărare. Totodată, TVA-ul și restul taxelor majorate au contribuit și la creșterea prețurilor, comercianții, în încercarea lor de conservare a profiturilor, având posibil și propria contribuție.
Nu mai putem conta pe același model economic
În ultimii ani am asistat la o majorare succesivă a veniturilor populației, începând din sectorul public, în paralel însă acumulându-se dezechilibre în creștere pe partea deficitului bugetar, a datoriei publice și a ascensiunii spectaculoase a deficitelor externe (consum preponderent din import).
O economie bazată predominant pe consum poate genera creștere rapidă pe termen scurt, dar devine vulnerabilă atunci când acest consum nu este susținut de productivitate și investiții.
Acest mecanism stimulează consumul intern și poate crea impresia unei economii solide, însă creșterea nu este una structurală, ci una alimentată artificial. Pe măsură ce datoria publică depășește praguri precum 60% din PIB, iar deficitele sar de 8–9% din PIB, costul finanțării crește, iar o parte tot mai mare din buget este direcționată către plata dobânzilor, reducând spațiul pentru investiții și dezvoltare.
În acest model, consumul este menținut inclusiv prin resurse împrumutate, ceea ce amplifică dezechilibrele externe și presiunea inflaționistă. Dacă finanțarea devine mai costisitoare sau mai dificilă, ajustarea se transmite rapid în economie prin scăderea consumului, creșterea taxelor sau reducerea cheltuielilor publice. Când dezechilibrele devin prea mari, corecțiile sunt inevitabile și pot fi dure.
O eventuală soluție ar fi orientarea urgentă spre stimularea exporturilor (inclusiv prin deprecierea leului), eliminarea „feudelor” din economie (sectoare privilegiate la stat prin politica de salarizare, zone private ferite de controale sau sprijinite în detrimentul sectorului local de IMM-uri), redistribuirea cheltuielilor publice, revizuirea angajamentelor externe care împovărează bugetul etc.
Ne puteți urmări și pe pagina noastră de Facebook sau pe Google News
